Definita cuvantului paraleu
paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paraleu
BARTOLOMEU („fiul lui Tolmai”), unul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos, primul care a mărturisit că acesta este „Fiul lui Dumnezeu”. Prăznuit la 11 iun. Vezi definitia »
RATÉU, rateuri, s. n. 1. Defect în funcționarea unor motoare datorită căruia arderea combustibilului se face incomplet, producând o explozie falsă, care nu poate pune motorul în mișcare; p. ext. pocnetul care însoțește falsa explozie. 2. Încercare nereușită de a trage un foc de armă sau de a aprinde un explozibil. – Din fr. raté. Vezi definitia »
CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé. Vezi definitia »
ROZACÉU, -ÉE adj. care bate în roz. (< fr. rosacé, lat. rosaceus) Vezi definitia »
antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior Vezi definitia »