Definita cuvantului parigină
parigínă (-ne), s. f. – Sobă de fier. It. parigina „pariziană” (Candrea). E dubletul lui parizian, adj., din fr. parisien; și ai lui parizer, s. m. (un sort de mezel), din germ. Pariser (Borcea 201).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parigină
VECHILÍȚĂ, vechilițe, s. f. (Rar) Nevastă de vechil. – Din vechil + suf. -iță. Vezi definitia »
FLORICULTÚRĂ s.f. Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor florifere, a arbuștilor și a arborilor decorativi. [< fr. floriculture, cf. lat. flos – floare, cultura – cultivare]. Vezi definitia »
BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne) Vezi definitia »
OSTENEÁLĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală. Vezi definitia »
STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza) Vezi definitia »