Definita cuvantului parîmă
parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parîmă
HEMEROTÉCĂ s. f. colecție de ziare și reviste; efemerotecă. ◊ bibliotecă, secție a ei rezervată periodicelor. (< fr. hémérothèque) Vezi definitia »
VĂTÁLĂ s. f. v. vatală. Vezi definitia »
popeásă, popése, s.f. (reg.) soție de preot; preoteasă. Vezi definitia »
HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură. Vezi definitia »
TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) Vezi definitia »