a pupa adânc expr. (obs., glum.) a practica cuniliția. Vezi definitia »

verbúnc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal). Vezi definitia »

mînc (mấncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic. Vezi definitia »

ornitorinc, ornitorinci s. m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec. 2. nevastă, soție. 3. pederast, homosexual. Vezi definitia »

cionc¹, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă. Vezi definitia »