Definita cuvantului parîngă
parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parîngă
BURETIÉRĂ s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră) Vezi definitia »
FRANCÍSCĂ s.f. Toporișcă de război folosită de franci și de alte popoare germanice. [< fr. francisque]. Vezi definitia »
socrioáră, socrioáre, s.f. (reg.) soacră, socrișoară, socriță, socruluță. Vezi definitia »
ROMANÍSTICĂ s. f. disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romanice. (< germ. Romanistik) Vezi definitia »
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. 'vane Vezi definitia »