Definita cuvantului parîngă
parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parîngă
hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă. Vezi definitia »
SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice) Vezi definitia »
BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine) Vezi definitia »
MICROFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care se ocupă cu atomii, electronii și particulele analoage; fizică atomică. (< fr. microphysique) Vezi definitia »
ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »