Definita cuvantului parmac
parmác (parmáci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parmac
tot un drac! / o mâță! expr. același lucru! Vezi definitia »
saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streașina casei, între cosoroabă și grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra. Vezi definitia »
ISIÁC, -Ă I. adj. referitor la zeița Isis, la cultul acesteia. II. s. m. preot al zeiței Isis. (< fr. isiaque, lat. isiacus, gr. isiakos) Vezi definitia »
sfârlác2, sfârlácuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine. Vezi definitia »
TRICTRÁC, trictracuri, s. n. (Ieșit din uz) Jocul de table. – Din fr. trictrac. Vezi definitia »