RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus. Vezi definitia »

popénchi, popénchi, s.m. (reg.) 1. ciupercă comestibilă (căciula-șarpelui și buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statură; popândoc, popârdă. 4. epitet glumeț pentru un copil; popândoc, popândău. 5. (cu forma: popenc) om leneș; popânzac, popânzoi, popârdă. Vezi definitia »

a fi numai ochi și urechi expr. a fi foarte atent la ceea ce se întâmplă în jur. Vezi definitia »

HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek. Vezi definitia »

FOFLÉNCHI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp; tronc! zdrang! – Onomatopee. Vezi definitia »