Definita cuvantului pașă
páșă (-și), s. m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalți funcționari. – Var. pașă, înv. pașa, pl. pașale. Mr. pășe, pașă, megl. pașă. Tc. pașa, pl. pașalar (Șeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. pașalîc, s. n. (provincie guvernată de pașă), din tc. pașalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pășie, s. f. (demnitate de pașă); pășoaie, s. f. (nevastă de pașă). – Cf. bulibașe, delibașe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pașă
șáșcă, șáște, s.f. (reg.) insectă din famila lăcustelor; cosaș verde, cosaș mic. Vezi definitia »
cotă, cote s. f. (deț.) informație furnizată gardienilor în legătură cu un deținut. Vezi definitia »
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle. Vezi definitia »
DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi]. Vezi definitia »
XILOGRÁMĂ s.f. Clișeu tipografic în lemn prin gravare. (din fr. xylogramme) Vezi definitia »