ETILENGLICÓL, etilenglicoli, s. m. (Chim.) Glicol. – Din fr. éthylène-glycol. Vezi definitia »

ALGÓL s.n. (Cib.) Limbaj folosit în programarea calculatoarelor electronice. [< engl. algol, cf. Algo(rithmic) L(anguage)]. Vezi definitia »

POL¹, poli, s. m. 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice; p. ext. regiunea din jurul acestor două puncte. ◊ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care prelungirea axei de rotație a pământului, trecând prin cei doi poli tereștri, intersectează sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală (înclinația magnetică este de 90°). 2. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera. 3. (Fiz.) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți. ◊ Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice. 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers. 5. Parte componentă a unei mașini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii. 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior. 7. Fig. Fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la două extremități opuse. – Din fr. pôle, lat. polus. Vezi definitia »

ACVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la acvicultură. 2. în mediu acvatic. (< fr. aquicole) Vezi definitia »

FILOSPANIÓL, -Ă adj., s.m. și f. Partizan, prieten al spaniolilor. [Cf. it. filospagnuolo]. Vezi definitia »