BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak. Vezi definitia »

pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega. Vezi definitia »

târșág s.n. și m. (reg.) 1. asociere, tovărășie; taifas, voie bună. 2. (s.m.) tovarăș de drum, ortac. Vezi definitia »

DIPLOPÁG s. m. monstru dublu, constituit prin unirea a doi gemeni egal dezvoltați, cu unul sau mai multe organe vitale. (< fr. diplopage) Vezi definitia »

chiság s.n. (reg.) curea lată de încins, cu 3-6 catarame; chimir, șerpar. Vezi definitia »