Definita cuvantului păstură
pắstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păstură
păleácă, păléci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă. Vezi definitia »
MEDÍMNĂ s.f. Unitate de măsură din vechea Atenă, cu o capacitate de circa 52 de litri. [< gr. medimnos, cf. fr. médimne]. Vezi definitia »
CORÍDĂ, coride, s. f. Luptă cu tauri, obișnuită mai ales în Spania, în țările Americii Latine și în sudul Franței. – Din sp., fr. corrida. Vezi definitia »
COMPOZÍTĂ, compozite, s.f. – V. compozit (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »
schirnăveálă, schirnăvéli, s.f. (reg.) stare generală fizică proastă a unei persoane. Vezi definitia »