Definita cuvantului pătură
pắtură (-ri), s. f. – 1. Înveliș, strat. – 2. Pled, cergă, cuvertură. – 3. Valtrap, cioltar. – 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur „plăcintă de foi”. Din pat „sol, înveliș”, pl. paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, cf. latură ‹ lat. fagure ‹ faguri ‹ fag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla, dim. de la *pitta „pată”, cf. pată (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der. pături (var. împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), cf. Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, s. f. (covoraș, scîndurică, preș, ștergător). Din rom. sau din mr. trebuie să provină alb. petulë „minciunică”, bg. petura „plăcintă de foi”, ngr. πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pătură
ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'. Vezi definitia »
TÓRȚĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche) Vezi definitia »
CRÍZĂ s.f. 1. Manifestare violentă a contradicțiilor; moment periculos și decisiv; tulburare. ♦ Criză economică = stagnare și perturbare a vieții economice. 2. Lipsă acută de ceva. ♦ Criză de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească. 4. Fază critică în dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbări în bine sau în rău. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca]. Vezi definitia »
flégmă (flégme), s. f. – 1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s. n., din fr. flegmon. Vezi definitia »
ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct uscat, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Fr. akène (< gr.). Vezi definitia »