Definita cuvantului pecingine
pecíngine (pecíngini), s. f. – Eczemă, boală de piele. Lat. pĕtῑgĭnem, formă populară a lui impĕtῑgo (Pușcariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, Rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pecingine
AUCȚIÚNE s.f. Vânzare publică, la licitație, a anumitor bunuri; vânzare la licitație. [Pron. a-uc-ți-u-. / < lat. auctio, cf. germ. Auction]. Vezi definitia »
presupúne (presupún, presupús), vb. – A crede, a socoti. Fr. présupposer, adaptat la conjugarea lui a supune. Vezi definitia »
KOINÉ s. f. / s. n. limbă comună grecească, formată din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ◊ (astăzi) limbă comună, supralocală. (< fr., gr. koiné) Vezi definitia »
a ține (ceva) sub cheie expr. a păzi (ceva); a păstra (ceva) cu mare grijă. Vezi definitia »
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. Vezi definitia »