Definita cuvantului perpetă
perpétă (-te), s. f. – (Trans.) Partea din față a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti „a întinde, a lungi”, în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă „șorț” din sl. preštilati „a întinde”. După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna „a zbura pe dinainte” și pe care autorul îl glosează „care se poartă pe dinainte”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu perpetă
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță. Vezi definitia »
TERPENTÍNĂ s. f. v. terebentină. Vezi definitia »
RAFÁLĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale. Vezi definitia »
RÁNDĂ, rande, s. f. Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. – Din it. randa. Vezi definitia »
CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură. Vezi definitia »