Definita cuvantului perpetă
perpétă (-te), s. f. – (Trans.) Partea din față a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti „a întinde, a lungi”, în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă „șorț” din sl. preštilati „a întinde”. După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna „a zbura pe dinainte” și pe care autorul îl glosează „care se poartă pe dinainte”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu perpetă
-PÓLĂ elem. „oraș”. (< fr. -pole, cf. gr. polis) Vezi definitia »
SUPRAOFÉRTĂ, supraoferte, s. f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după încheierea unei licitații. [Pr.: -pra-o-] – Supra- + ofertă (după fr. suroffre). Vezi definitia »
a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții. Vezi definitia »
CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine]. Vezi definitia »
AȘCHIÚȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță. Vezi definitia »