BALINT, Simeon (1810-1880, n. sat Copand, jud. Alba), prefect în oastea lui Avram Iancu. Participant la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania. După înfrîngerea revoluției, a continuat lupta în sprijinul revendicărilor sociale și naționale ale morților. Vezi definitia »

CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur]. Vezi definitia »

FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis. Vezi definitia »

PONT², ponturi, s. n. I. 1. (Fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ◊ Expr. A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); p. ext. prilej favorabil (la joc). ◊ Expr. A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Fam.) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (Înv.) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ◊ Loc. adv. (Fam.) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. ◊ Expr. A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; p. ext. legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din magh. pont. Vezi definitia »

SERVOELEMÉNT s. n. element al unui mecanism de reglare dintr-un sistem tehnic cu ajutorul căruia se variază o anumită mărime. (< fr. servo-élément) Vezi definitia »