Definita cuvantului peveț
péveț (-ți), s. m. – Dascăl, cîntăreț. Sl. pĕvĭcĭ (Tiktin). Sec. XVII, slavism cultural, ca și der. peveți, vb. (a cînta la biserică); peveție, s. f. (cîntare bisericească), toate înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu peveț
1.hoț de codru; 2.om nemilos, rău la suflet; 3.poreclă dată țiganilor (Glosar Snoava populară românească, vol.III, ed. Minerva, București, 1987, pag.801) Vezi definitia »
CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț. Vezi definitia »
ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț. Vezi definitia »
SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț. Vezi definitia »
ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. Vezi definitia »