Definita cuvantului pezevenghi
pezevénghi (pezevénghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. – Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk › per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658), cf. ngr. πεζεβέγϰης, alb., bg., sb. pizavenk. – Der. pezevenghe, s. f. (codoașă); pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pezevenghi
șmirghí vb. IV (reg.) a ascuți la polizor. Vezi definitia »
DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1. Vezi definitia »
a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă / să judece limpede. Vezi definitia »
a-i sta ca un ghimpe în ochi (cuiva) expr. a stingheri (pe cineva); a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). Vezi definitia »
mănúchi (mănúchiuri), s. n. – 1. Snop. legătură, fascicul. – 2. Buchet, Culegere. – Var. mănunchi. Mr. mînucl’u. Lat. manŭcŭlus (Pușcariu 1021; Candrea-Dens., 1125; REW 536), cf. it. manocchio, prov. manolh, v. fr. manoil, cat. manoll, sp. manojo (gal. monllo), port. molho. – Der. înmănunchia, vb. (a face mănunchiuri). Vezi definitia »