Definita cuvantului picior
piciór (picioáre), s. n. – 1. Membru inferior la om și fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte viețuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, delușor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s. f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruș, s. m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; bețigaș de literă); piciorușe, s. f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu picior
VIRATÓR s. n. (mar.) dispozitiv de virare a parâmelor. (< vira + -tor) Vezi definitia »
VISCOLITÓR, -OÁRE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă (și troienește) zăpada. – Viscoli + suf. -tor. Vezi definitia »
TELEMETRÓR s. m. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist. (< fr. télémétreur) Vezi definitia »
TUMOR- v. tumoare. Vezi definitia »
întorsătór, întorsătoáre, s.n. (înv.) vârtej. Vezi definitia »