Definita cuvantului pîclă
pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîclă
ACADEMIA PLATONICĂ, școală filozofică întemeiată de Platon (c. 387 î. Hr.) la Atena. În grădina lui Academos. După moartea lui Platon, doctrina școlii s-a schimbat în mai multe rînduri. În 129 î. Hr. s-a transformat într-o școală eclectică, iar în 529 a fost definitiv închisă, acest fapt marcînd formal sfîrșitul istoriei filozofiei antice. Vezi definitia »
ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (1). 2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [Var.: zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] – Zgripțor + suf. -oaică. Vezi definitia »
GINERÍCĂ s. m. (Fam.) Diminutiv al lui ginere. – Ginere + suf. -ică. Vezi definitia »
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne. Vezi definitia »
RÂȘNICIOÁRĂ, râșnicioare, s. f. Diminutiv al lui râșniță. – Râșniță + suf. -ioară. Vezi definitia »