Definita cuvantului piemn
piémn (piémnuri), s. n. – Făină de grîu care se amestecă cu mălai sau care servește la prăjitul cărnii. – Var. pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat. pegma, din gr. πῆγμα „consistență; materie coagulată”, cf. sp. pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl. pišeno „făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „talpă” (Tiktin) sau cu alb. mjel „făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der. împielma (var. închelma), vb. (a amesteca făina de grîu cu cea de porumb; a îndesi, a face mai consistent); chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiași cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piemn
CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1 + semn (după fr. consigne). Vezi definitia »
ALÚMN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Discipol; elev. [Cf. lat. alumnus, it. alunno, germ. Alumnus]. Vezi definitia »
limbă de lemn expr. jargonul documentelor și al activiștilor de partid din perioada dictaturii comuniste. Vezi definitia »
ÎNDÉMN, îndemnuri, s. n. Faptul de a îndemna. ♦ Ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent. ◊ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul = îndemnat fiind de..., la stăruința... – Din îndemna (derivat regresiv). Vezi definitia »
ÎNSÉMN s. n. semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. (după fr. insigne) Vezi definitia »