Definita cuvantului piept
piépt (piépturi), s. n. – 1. Torace. – 2. Sîn, mamelă, țîță. – 3. Coastă, pantă. – 4. Plastron, pieptar de cămașă sau de bluză. – Mr. chieptu, megl., istr. chiept. Lat. pĕctus (Pușcariu 1310; Candrea-Dens., 1382; REW 6335), cf. it. petto, fr. pis, sp. pecho, port. peito. Cu sensul 4 este m., pl. piepți (cf. Caragață, BF, III, 35). Cuvînt de uz general (ALR, I, 39). – Der. pieptar, s. n. (vestă, ilic, platoșă; partea din față a cămășii; curea lată care se trece peste pieptul unui cal înhămat); pieptăraș, s. n. (ilicel; obiect de îmbrăcăminte pentru sugari); pieptiș, adv. (direct, față în față); pieptos, adj. (robust, puternic; arogant, înfumurat); pieptoșa (var. pieptoși), vb. refl. (a se îngîmfa, a se făli). – Din rom. provin bg. keptar (Capidan, Raporturile, 205), rut. kyptár (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 402).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piept
îndărăpt adj. (înv.) 1. întors, pe dos. 2. nedrept. Vezi definitia »
APT, -Ă, apți, -te, adj. Potrivit, capabil, bun (pentru..., sau să...). – Fr. apte (lat. lit. aptus). Vezi definitia »
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. Vezi definitia »
PRECÉPT s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum]. Vezi definitia »
ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus) Vezi definitia »