Definita cuvantului pînă
pînă prep. – 1. Exprimă ideea de limită în timp sau în spațiu. – 2. (Conj.) Cîtă vreme, atîta timp cît. – Var. pănă. Mr. pînc(ă), megl. pănă, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, Gram., 39; Pușcariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clară. Etimonul lat. *pro ad (Crețu 355) este improbabil. Se folosește împreună cu alte prep. (pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu rol de conj. se folosește și în combinație pînă ce, pînă cînd, pînă unde. Cf. Moser 439.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pînă
CONTRAȘÍNĂ s.f. Șină așezată paralel cu șina unei căi ferate pentru a ușura trecerea roților la curbe și pentru a ridica șoseaua la înălțimea șinelor în dreptul trecerilor de nivel. [Pl. -ne. / < contra- + șină, după fr. contre-rail]. Vezi definitia »
AUTOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală. (< fr. autosyndèse) Vezi definitia »
MAIÉZĂ s. f. mecanism de susținere și acționare a platinelor de buclare la mașinile de tricotat. (< fr. mailleuse) Vezi definitia »
ZDRÁVIȚĂ, zdrávițe, s. f. Salvie (Salvia officinalis). (din zdravăn; cf. sl. zdravica = sănătate) Vezi definitia »
CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë. Vezi definitia »