Definita cuvantului pîngări
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîngări
juvéturi s.f. pl. (reg.) păsări. Vezi definitia »
ciuperí, ciuperésc, vb. IV (reg.) a câștiga cu mărunțeaua. Vezi definitia »
a fi în călduri expr. (pop.) 1. (d. mamiferele femele) a fi în perioada propice rutului. 2. (d. oameni) a se excita, a dori să facă dragoste. Vezi definitia »
văsărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văsărésc, imperf. 3 sg. văsăreá; conj. prez. 3 să văsăreáscă Vezi definitia »
ZORÍ3, pers. 3 zoréște, vb. IV. (Uneori în expr. a zori de ziuă) ~. Vezi definitia »