Definita cuvantului pîngări
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîngări
a fi în călduri expr. (pop.) 1. (d. mamiferele femele) a fi în perioada propice rutului. 2. (d. oameni) a se excita, a dori să facă dragoste. Vezi definitia »
ponáturi s.n pl. (înv.) văgăuni, râpe, surpături. Vezi definitia »
HOMEOMÉRI s. m. pl. (la Anaxagora) cele mai mici particule materiale, infinit divizibile, ale corpurilor, care conțineau în sine toate calitățile posibile. (< fr. homéoméries) Vezi definitia »
TETRACORALIÉRI s.m.pl. Ordin de celenterate fosile, la care formele adulte prezintă simetrie bilaterală și patru septe principale; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -li-eri. / cf. fr. tétracoralliaires]. Vezi definitia »
HARACHÍRI s. n. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku. (< fr. hara-kiri) Vezi definitia »