Definita cuvantului pîngări
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîngări
CIUNGĂRÍ, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciungi (1). 2. A smulge, a despuia o plantă. – Din ciungar. Vezi definitia »
SORÍ, sorésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se încălzi la soare. 2. Tranz. A expune ceva la soare (pentru a face să se coacă sau să se usuce). – Din soare. Vezi definitia »
UNEÓRI adv. Din când în când; câteodată. [Pr.: -ne-ori] – Une + ori. Vezi definitia »
lumanari boteze Vezi definitia »
trăscărí, trăscărésc, vb. IV (reg.) 1. a tresări în somn. 2. a se zbate, a se chinui. 3. a se îneca mâncând. 4. a sări înapoi. 5. a (se) hodorogi. Vezi definitia »