Definita cuvantului pință
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pință
TOROÍDĂ s.f. (Mat.) Suprafață rezultată prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care nu taie curba. ♦ Curbă paralelă asociată unei elipse. ♦ Tor1 (1) [în DN]. [Pron. -ro-i-, var. toroid s.n. / < fr. toroïde]. Vezi definitia »
EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca]. Vezi definitia »
ÎNGHIONTEÁLĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeálă s. f.] – Înghionti + suf. -eală. Vezi definitia »
prasadeálă s.f. (reg.) dezinterie. Vezi definitia »
BOLMOÁJĂ, bolmoaje, s. f. (Pop., în superstiții) Farmec, vrajă. – Postverbal al lui bolmoji. Vezi definitia »