Definita cuvantului pință
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pință
VERATRÍNĂ s. f. alcaloid toxic din rizomul de elebor. (< fr. vératrine) Vezi definitia »
cășunătúră s.f. (pop., înv.) 1. durere neașteptată. 2. capriciu. Vezi definitia »
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. Vezi definitia »
vârtelnicoáră, vârtelnicioáre, s.f. (reg.) lumânărică înfășurată, în formă de paneraș, folosită la denii. Vezi definitia »
BÁNTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a). Vezi definitia »