Definita cuvantului pîntece
pîntéce (pîntece), s. n. – Abdomen, burtă. – Var. pîntec, pîntic(e). Mr. pîntic(ă), pîntițe, megl. pǫntiți. Lat. pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it. pancia (calabr. pántici), prov. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, port. pança, alb. plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în Munt. (ALR, I, 42). – Der. pîntecare (var. pîntecăr(a)ie), s. f. (diaree); pîntecos (mr. pînticos), adj. (cu burta mare), poate direct din lat. pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). Cf. spinteca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîntece
sânge rece expr., calm, lipsit de emotivitate. Vezi definitia »
ce este spermograma? Vezi definitia »
JUICE s. n. Suc de fructe; p. gener. băutură răcoritoare. [Pr.: giús] – Cuv. engl. Vezi definitia »
PREFÍCE s. f. pl. bocitoare tocmite pentru a plânge morții și a le proslăvi însușirile. (< lat. praeficae) Vezi definitia »
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace. Vezi definitia »