Definita cuvantului pinten
pínten (pínteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pinten
CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène]. Vezi definitia »
ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène) Vezi definitia »
AVÉN (‹ fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie. Vezi definitia »
VIROGÉN, virogeni, s. m. (Inform.) Creator de programe de virusare. – Cf. engl. virogen. Vezi definitia »
SFEN2(O)- elem. „colț, unghi”. (< fr. sphén/o/-, cf. gr. sphen) Vezi definitia »