Definita cuvantului pipotă
pípotă (pípote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pipotă
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli Vezi definitia »
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livresc) Bătaie cu bastonul; ciomăgeală. – Fr. bastonnade. Vezi definitia »
sucnúță, sucnúțe, s.f. (reg.) fustișoară, fustiță, sucnișoară, sucniță. Vezi definitia »
ALVEOGRÁMĂ s.f. Înregistrare la alveograf. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéogramme]. Vezi definitia »
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence. Vezi definitia »