Definita cuvantului pîrgă
pîrgă (pấrgi), s. f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s. n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s. f. (începutul coacerii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrgă
donșoară, donșoare s. f. domnișoară. Vezi definitia »
PĂPÍCĂ s. f. (Mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui papă1; p. ext. (fam.) hrană. – Papă1 + suf. -ică. Vezi definitia »
MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță. Vezi definitia »
LÁMPĂ, lămpi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampă fulger = blitz. Lampă cu halogen = lampă cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii. Lampă de radio = tub electronic. Lampă de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe. Vezi definitia »
căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri). Vezi definitia »