Definita cuvantului pîrghie
pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrghie
nemeténie, nemeténii, s.f. (reg.) matahală. Vezi definitia »
DIPLOFONÍE s.f. Emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei tensiuni inegale a coardelor vocale. [Gen. -iei. / < fr. diplophonie, cf. gr. diploos – dublu, phone – voce]. Vezi definitia »
EUHARISTÍE s.f. Împărtășanie, cuminecătură (la catolici). [Gen. -iei, var. eucaristie s.f. / cf. fr. eucharistie, gr. eucharistia < eu – bine, charis – har, grație]. Vezi definitia »
DIALECTOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. (< fr. dialectologie) Vezi definitia »
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică]. Vezi definitia »