Definita cuvantului pîrlui
pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – Var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s. n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s. f. (butoi, oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sb. parni „de abur”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrlui
PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui. Vezi definitia »
AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto1- + atribui]. Vezi definitia »
ZBEGUÍ, zbégui, vb. IV. (Var.) Zbengui. (zbeg1 + suf. -ui) Vezi definitia »
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni. Vezi definitia »
împizmuí, împizmuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se încăpățâna. Vezi definitia »