Definita cuvantului pis
pis interj. – 1. Se folosește pentru a chema pisica. – 2. Arată minimul ce se poate pronunța. – Megl. pis. Creație expresivă, cf. sp. miz(-miz), rus. kis(-kis); se folosește adesea cu reduplicare. Ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș. – Der. pisoi, s. m. (pisic; Arg., înv., monedă de argint de 5 lei), cu suf. -oi; pisică, s. f. (mîță; Olt., frîna căruței; numele celor trei persoane care precedă și anunță brezaia), cu suf. – -ică, cf. megl. pisă, alb. piso, sb., cr. pis (din sb. după Cihac, II, 258), ngr. πισίϰα, poate din rom., tc. pisik(a), pisi (din tc. după Lahovary 1661 și Graur, GS, VI, 333, cf. Ronzevalle 59), țig. pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, GS, I, 54), breton. pisik, engl. puss; pisic, s. m. (pisoiaș); pisicesc, adj. (de pisică); pisicește, adv. (ca pisicile); pisicuță, s. f. (rămurele cu flori de salcie). Cf. Bărbulescu, Arhiva, XXX, 387-8.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pis
submís, -ă, adj. (înv. și reg.) supus, stăpânit, aservit, înfeudat, înrobit, subjugat, subordonat. Vezi definitia »
SLÚIS, sluisuri, s. n. Jgheab de lemn prevăzut la bază cu o căptușeală de bolovani, grinzi de lemn, material poros etc., folosit la spălarea nisipurilor care conțin aur, platină, staniu etc. – Din engl. sluis, fr. sluice. Vezi definitia »
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție (1). 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie. Vezi definitia »
PITIRIÁZIS s.n. Boală de piele contagioasă, manifestată prin erupții de bășicuțe care, uscându-se, formează o coajă ce produce mâncărimi; (pop.) pecingine. [Pron. -ri-a-, var. pitiriază s.f. / < fr. pityriasis, cf. gr. pityron – tărâțe]. Vezi definitia »
prolípsis, prolípsisuri, s.n. (înv.) prejudecată. Vezi definitia »