COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire. Vezi definitia »

COSÁR, cosari, s. m. (Ornit.) Lopătar. – Et. nec. Vezi definitia »

scutár¹, scutári, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor. Vezi definitia »

CREVETÁR s.n. (Mar.) Ambarcație special amenajată pentru pescuit moluște (crevete, crabi, languste etc.). [Cf. fr. crevetin]. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire]. Vezi definitia »