Definita cuvantului pistosi
pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pistosi
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome. Vezi definitia »
eglendisí (-sésc, -ít), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176. Vezi definitia »
lipsí (lipsésc, lipsít), vb. – 1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărți. – 5. (Înv.) A se lăsa de. – 6. (Refl.) A părăsi, a renunța la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. Gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul sl. lipsati (cf. Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din sec. XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); cf. alb. lipsem, bg. lipsuvam. Sec. XVII. Der. lipsă, s. f. (carență; absență; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din gr. λεĩψις); e dubletul lui lipsis, s. f. (lipsă, carență), sec. XVIII, înv., direct din ngr. λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adj. (nerod, prost); lipsință, s. f. (înv., lipsă); nelipsit, adj. (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că bg. lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur. Vezi definitia »
schivernisí, schivernisésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a cârmui, a guverna, a conduce; a stăpâni; a administra. 2. (despre oameni) a face, a crea o situație (socială, materială) convențională; a căpătui. Vezi definitia »
HERETISÍ, heretisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi. Vezi definitia »