Definita cuvantului pizmă
pízmă (pízme), s. f. – Invidie, ciudă. – Var. pismă. Mr., megl. pizmă. Mgr. πεĩσμα „ciudă” (Munrnu 45), parțial prin intermediul sl. pizma (Vasmer, Gr., 117), cf. sb. pizma, bg. pizm. – Der. pizmaș, s. m. (invidios); pizmătăreț (var. pizmătar), adj. (invidios), cf. ngr. πειρματάρης; pizmătarnic, adj. (invidios), cu suf. dublu; pizmos, adj. (invidios); pizmui (var. înv. pizmălui), vb. (a invidia); pizmuitor, adj. (invidios). Rut. pizma trebuie să provină din rom. (Miklosich, Wander., 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pizmă
pricáză s.f. (înv.) 1. lepră. 2. boală de vite. Vezi definitia »
ETMOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei etmoidale. [< fr. ethmoïdite]. Vezi definitia »
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală. Vezi definitia »
SULTANÍNĂ s. f. soi de viță de vie cultivată pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine) Vezi definitia »
VERMINÓZĂ, verminoze, s. f. Boală la copii, cauzată de intoxicația organismului cu produsele de dezagregare ale paraziților intestinali. – Cf. fr. vermineuse. Vezi definitia »