Definita cuvantului placă
plácă (plắci), s. f. – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s. n., din fr. placard; placaj, s. n., din fr. placaje; plachetă, s. f., din fr. plaquette; platcă, s. f. (tăbliță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu placă
COLÁNĂ s.f. (Italienism) Culegere de poezii sau de proză cu temă comună; (p. ext.) colecție de opere. [< it. collana]. Vezi definitia »
MÍMICĂ s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia feței) sentimente și idei; (p. ext.) expresie a feței. [< fr. mimique, it. mimica]. Vezi definitia »
mangoánă s.f. (reg.) persoană (sau vită) mătăhăloasă, greoaie. Vezi definitia »
FOSÍLĂ s.f. Rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor specii caracteristice epocilor geologice anterioare și care s-a păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței Pământului. ♦ (Ironic) Bătrân (cu idei învechite). [Pl. -le. / < fr. fossile, cf. lat. fossilis]. Vezi definitia »
ESCULÍNĂ s. f. Substanță extrasă din scoarța unui castan exotic și utilizată ca febrifug și antinevralgic. – Din fr. esculine. Vezi definitia »