Definita cuvantului plăcea
plăceá (plác, plăcút), vb. – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Lat. placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), cf. it. piacere, prov., port. plazer, fr. plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Der. plăcere, s. f. (gust drag, bucurie); neplăcut, adj. (dezagreabil); neplăcere, s. f. (dezgust); displăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după lat. displicere; complăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după fr. complaire; complezant, adj., din fr. complaisant; complezență, s. f., din fr. complaisance. – Din rom. trebuie să provină sb. plakijer (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plăcea
DEGREÁ vb. tr. (mar.) a demonta greementul. (< fr. dégréer) Vezi definitia »
Incapacitatea individului de a recunoaste fete de oameni,uneori chiar a propriului chip. Vezi definitia »
Metrosexualitatea, un termen inventat de jurnalistul britanic Mark Simpson, se referă la o subcultură a bărbaților de orice orientare sexuală care au un simț estetic puternic și sunt preocupați de aparența lor, mai ales în domeniul modei.
Metrosexualitatea ca identitate bărbătească a devenit din ce în ce mai pronunțată în anii 1990 și anii 2000, și poate fi văzută ca o împotrivire la rolului de gen stereotipic și tradițional masculin. Vezi definitia »
gugúlea s.m. (reg.) copil alintat. Vezi definitia »
reuniunea babelor demente Vezi definitia »