Definita cuvantului plăcea
plăceá (plác, plăcút), vb. – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Lat. placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), cf. it. piacere, prov., port. plazer, fr. plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Der. plăcere, s. f. (gust drag, bucurie); neplăcut, adj. (dezagreabil); neplăcere, s. f. (dezgust); displăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după lat. displicere; complăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după fr. complaire; complezant, adj., din fr. complaisant; complezență, s. f., din fr. complaisance. – Din rom. trebuie să provină sb. plakijer (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plăcea
Incapacitatea unei persoane de a-și concentra atenția. Vezi definitia »
sichimeá, sichiméle, s.f. și interj. 1. (s.f.; înv.) secătură, derbedeu. 2. (interj.) cuvînt care exprimă o atitudine de nepăsare. Vezi definitia »
GERGEVEÁ, gergevele, s. f. V. cercevea. Vezi definitia »
DÓISPREZECELEA, DÓUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea și al treisprezecelea. ◊ Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [Var.: (reg.) dóisprecelea, dóuăsprecea; dóișpelea, dóuășpea num. ord.] – Doisprezece + le + a. Vezi definitia »
AȘÍJDEREA adv. (Înv. și reg.) Tot așa, la fel; asemenea. [Var.: așíjderi adv.] – Din ași (înv.) + v. sl. [tako] žde + re + a. Vezi definitia »