Definita cuvantului plăcintă
plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plăcintă
DENTINOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Formare (progresivă) a dentinei. [< fr. dentinogenèse]. Vezi definitia »
hálfă s.f. (reg.) o parte, o seamă. Vezi definitia »
ARAHÍDĂ s. f. plantă leguminoasă tropicală, cu fructe comestibile, bogate în grăsimi: „alune de pământ”. ◊ fructul însuși. (< fr. arachide) Vezi definitia »
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie care face parte din populația Bucovinei sau este originară de acolo. – Bucovinean + suf. -că. Vezi definitia »
ETÚVĂ s. f. aparat, încăpere în care se produce o temperatură ridicată, pentru dezinfectare, sterilizare etc. (< fr. étuve) Vezi definitia »