TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance. Vezi definitia »

neicúță s.m. fără pl. (pop. și fam.) 1. neiculiță, neicușor. 2. (reg.) tată. Vezi definitia »

ALGOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală alcătuită din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge. [< fr. algocénose, cf. gr. alga – algă, koinos – comun]. Vezi definitia »

FENOLÁZĂ s. f. enzimă de tipul proteidelor, care acționează asupra fenolilor și aminelor aromatice. (< fr. phénolase) Vezi definitia »

surabondánță, surabondánțe, s.f. (înv.) supraabundență. Vezi definitia »