Definita cuvantului pleamă
pleámă (-éme), s. f. – 1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. Sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme „sămînță”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pleamă
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe Vezi definitia »
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette. Vezi definitia »
a rămâne cloșcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată. 2. (d. bărbați) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.). Vezi definitia »
molúră (molúri), s. f. – Varietate de chimion (Foeniculum vulgare). Origine necunoscută. Legătura cu mălură (Scriban) pare îndoielnică. Vezi definitia »
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka. Vezi definitia »