Definita cuvantului plean
pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plean
rădván (rădváne), s. n. – Caleașcă. Germ. med. Reitwagen, prin intermediul pol. rydwan (Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 303), rus. rydvan (Sanzewitsch 208). Sec. XVIII. Vezi definitia »
șvițerán, -ă, adj., s.m. (înv.) elvețian. Vezi definitia »
DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien. Vezi definitia »
giugiuman este un boier de pe timpul fratilor jderi scrisa de m.sadoveanu Vezi definitia »
europeán (europeánă), adj. – Care aparține Europei, privitor la Europa. – Var. (înv.) evropean. De la Europa (sec. XIX) și înainte de la Evropa, cu fonetism gr. (sec. XVII). – Der. europenesc (var. evropenesc), adj. (european): europenește (var. evropenește), adv. (ca europenii). Vezi definitia »