Definita cuvantului pleașcă
pleáșcă (pléști), s. f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pleașcă
COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. kuvérta. Vezi definitia »
MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală. Vezi definitia »
IZOSEÍSTĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate de manifestare a unui cutremur de pământ. [Pron. -se-is-, var. isoseistă s.f. / < fr. isoséiste, germ. Isoseiste]. Vezi definitia »
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĩno. Vezi definitia »
HÁRȚĂ s. f. Încăierare; ceartă. ♦ (Înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [Var.: harț s. n.] – Din magh. harc. Vezi definitia »