Definita cuvantului plev
plev (-ve), s. n. – (Bucov.) Vas de tablă. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pléh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); pleviță, s. f. (placă metalică din josul leucei; întăritură din metal la o piesă crăpată), a cărui legătură cu sl. plenica „lanț” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasă. Cf. privită.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plev
AFANASIEV, Gheorghi Dmitrievici (1906-1975), geolog rus. Studii despre granitoidele din formațiunile intrusive vechi din NV Caucazului, cercetări privind procesele magmatice, cele de petrogeneză și sedimentare. Vezi definitia »
plev, plévuri, s.n. (reg.) cană de tinichea pentru apă de băut. Vezi definitia »
ANDREEV, Leonid Nikolaievici (1871-1919), scriitor rus. Exponent al realismului psihologic și al simbolismului, precum și al expresionismului. Nuvele („Rîsul roșu”, „Poveste calor șapte spînzurați”) și piese de teatru („Anatema”, „Viața omului”) axate pe o problematică filozofică, socială și dominate de o atmosferă tragică. Vezi definitia »
ELÉV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève. Vezi definitia »
BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) și secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Președinte (1960-1964 și 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (șef al statului). A organizat înăbușirea „Primăverii de la Praga” (1968) și a elaborat doctrina „suveranității limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politică rigidă, fapt ce a dus la o perioadă de stagnare accentuată în societatea sovietică în domeniile vieții economice, sociale și spirituale. Vezi definitia »