Definita cuvantului plic
plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plic
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos) Vezi definitia »
FONEMÁTIC, -Ă adj. Fonemic. [< fr. phonématique]. Vezi definitia »
BIOFÍZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj. De biofizică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique. Vezi definitia »
-FIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „face”. [< fr. -fique, it. -fico, lat. -ficus]. Vezi definitia »
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique. Vezi definitia »