Definita cuvantului plod
plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plod
PARÓD s.n. 1. Primul cântec al corului în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră (1) [în DN]. 2. Fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec. [< it. parodo, gr. parodos]. Vezi definitia »
NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »
iród (irózi), – Fiecare din personajele dramei populare a vicleimului, care reprezintă nașterea lui Cristos și uciderea pruncilor. De la Irod, și acesta din gr. ’Hρώδης, sl. Irodŭ (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178; Densusianu, GS, VI, 363; DAR). – Der. irodie, s. f. (zînă, zîna-zînelor), probabil de la Irodiada (DAR); irodiță, s. f. (zînă rea, duh rău). Vezi definitia »
PSEUDOPÓD s. n. prelungire protoplasmatică contractilă la protozoare și leucocite, ca organ de locomoție sau pentru prinderea hranei. (< fr. pseudopode) Vezi definitia »
ZĂVÓD2 s.m. ~. (prob. din sl. zavoditi = a conduce) - incompletă [gall] Vezi definitia »